Chile – Bolivia – Chile, din mers

(din tura din noiembrie 2006 – februarie 2007, prin Argentina, Chile și Bolivia)

  1. San Pedro de Atacama
  2. Salar de Uyuni
  3. Sucre, La Paz, Titicaca
  4. Spre casă, Valparaiso
  5. Galeria foto

San Pedro de Atacama

După maratonul pe Ojos del Salado (articolul anterior) am redus ritmul. Dar nu cu mult. Însă am plecat fără obiective de bifat.

Eram in Copiapo, unde ajunsesem cu o seara inainte din tura de pe Ojos. Mai aveam doar o lună până la zborul Santiago – Paris, viza de Bolivia tot pentru o luna, ceva bani pe fundul contului, un pseudo ghid-dicționar de spaniolă de 2 pagini, dictat de Cătă în timp ce așteptam autobusul și câteva pagini copiate din Lonely Planet. Și o grămadă de scenarii despre cum va fi pe lângă Deșertul Atacama și prin Bolivia. După tura pe Aconcagua fusesem tot în goană, nu-mi confruntasem visele nici măcar cu ghidul turistic, le dezvoltasem construind pe ele însele. Era cam rupt de realitate, dar deschis pentru aventură.

Mi-am luat bilet de autobus către San Pedro de Atacama, undeva in Nord, lângă granita cu Bolivia. 25 ore la bus “cama”, adică cu scaune care se întind aproape complet. Locul era la etaj, în față. Am plecat seara, ceea ce a fost grozav că am apucat să dorm o noapte întreagă. Când s-a luminat, m-am trezit undeva… era ca pe lună. Stăteam întins și se derula prin fața picioarelor o panoramă cu Deșertul Atacama, prin parbrizul de 2/2 m.

Read more →

Share if you likeShare on FacebookShare on Google+Pin on PinterestTweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Aconcagua și Ojos del Salado

(din tura din noiembrie 2006 – februarie 2007, prin Argentina, Chile și Bolivia)

  1. Aconcagua
  2. Ojos del Salado într-un maraton turistic
  3. Cătă – „Am plecat”
  4. Galeria foto


Aconcagua

Când ne-am făcut planu’ pentru tura de trei luni prin Sudul Americii de Sud – Argentina și Chile – am pus expedițiile pe Aconcagua și Ojos del Salado la mijlocul perioadei respective. Vroiam întâi să ne obișnuim cu zona si să ne aclimatizăm, iar după expediții să ne rămână timp și pentru ceva plimbări mai lejere. Așa că după ce prima lună am fost pe și printre munții din Nordul Patagoniei am ajuns în Mendoza (Argentina) orașul cartier general pentru expedițiile pe Aconcagua. Eram în aceeași echipă: Thea, Cătă și eu.

Au urmat 5-6 zile de cumpărături și organizare: echipament, mâncare, butoaie, saci de expediție, taxă de  parc național, negociat catârii pentru transportul bagajelor… Cel mai mult ne-a luat să găsim saci de rafie pentru îmbrăcat ruxacii ce urmau puși pe catâri și butoaie din plastic, care la magazinele cu echipament pentru expediții costau exagerat de scump. În 21 decembrie am plecat cu: 3 ruxaci de 75-80L, 3 ruxaci de 30-40L, 2 saci de 120L și 2 butoaie de 100L, toate pline, la autogara. Și chiar ne-am suit cu toate în autobusul public, după ce am negociat o extra taxă pentru bagaje, până în Puente del Inca. Din principiu am ocolit ofertele “profesionale” ale companiilor ce organizează expediții, care ne-ar fi luat elegant de acasă, în cadrul pachetului complet de “lifetime adventure”.

Read more →

Share if you likeShare on FacebookShare on Google+Pin on PinterestTweet about this on TwitterShare on LinkedIn