Nepal – Kathmandu și trekking în Langtang

  1. Kathmandu
  2. trekking in Langtang
  3. note din Nepal
  4. galeria foto

Kathmandu

Kathmandu a fost primul oraș ‘altfel’ pe care l-am văzut. (până în 2005 umblasem doar puțin prin Europa de Vest și Sud-Vestul Rusiei.) Prima impresie: claxoane stridente, motociclete gălăgioase, forfoteală, ricșe, case înghesuite și majoritatea neterminate – în opinia mea – panouri cu reclame, multe, unele peste altele, cu orice. În zona veche, străzi înguste, înghesuială și mai mare, temple și altare la orice colt de stradă, valuri de muzică nepaleză după cum treceam pe lângă tarabele colorate, totul cuprins în arome necunoscute mie.

În afară de forfoteală și claxoane, ce mă loveau de la un metru de după colțul străzii, am simțit cel mai pregnant aromele de peste tot. Gălăgia și înghesuiala ‘asiatică’ le mai văzusem și la televizor și live, în piața Aurora – o piață din Timișoara, ce se revărsa pe câteva străzi, unde țiganii vindeau haine second hand și bișnițarii marfă de la turci și gunoaie din Germania. Însă mirosurile de condimente amestecate, bețișoare aromate, jeg și fum de motociclete și lumânări erau ceva nou, ce se completa firesc cu căldura umedă, forfoteala de pe străzile înguste, clădirile vechi și mulțimea de temple vii.

Am simțit că sunt într-o călătorie, în altă lume, m-am relaxat, m-am umplut de poftă de a trăi cât mai multe. ‘Hello Mister! Which country?! …’

Kathmandu – piata intre Thamel si Durbar

Durbar – vanzatoare de condimente

Piata Durbar sau Hanuman Dhoka, centrul orasului vechi – Kathmandu

A fost fain că în momentul când am sosit, la sfârșitul musonului de iarnă, nu veniseră încă mulți turiști. La o lună jumate după însă, am întâlnit armate de turiști, în goretex, în ținută da ‘safari’ sau, rupți în cur si cu dreadlocks, unii preocupați excesiv de shopping și fotografii-trofeu, alții preocupați să semene cu Bob Marley sau Che. Cei mai mulți păreau a fi în filmu’ lor, același, indiferent de locul în care s-ar fi aflat. Am înțeles de ce majoritatea parterelor clădirilor erau ocupate de magazine cu suveniruri ‘originale’ specifice: budiste, hinduse, jamaicane, made in China. ‘Hello Mister! Which country?!… Aaa, nice country! Come, have a look here. No buy, just look! …‘ 🙂

În Patan și Bhaktapur, celelalte foste capitale de regat din valea Kathmandu, ne-am plimbat într-o atmosferă relaxată, tihnită, cu nepalezi. Nu mi-au părut poluate de shopper-i și ‘nonconformiști’ în uniforme hippie – Goa. Mi-a plăcut tare mult.

Patan, Piata Durbar

Patan, Piata Durbar

Am ajuns în Nepal pentru că de acolo urma să plecăm într-o expediție in Himalaya. În 2005 împreună cu Crsti Å¢ecu și Cătălin Morariu am organizat o expediție de alpinism pe Shishapangma, un munte de peste 8000m din Tibet. Pe la jumatea lui martie am aterizat în Kathmnadu unde am organizat partea logistică a expediției. În total ‘ieșirea’ a durat cam 3 luni: vreo 25 de zile in Nepal, o lună jumate în Tibet și aproape 3 săptămâni în India. N-a fost rău.

Trekking în Langtang Top

Din Kathmandu, în timp ce așteptam actele pentru expediția pe Shishapangma, am făcut o tură de trekking în Langtnag. Nu am putut face un circuit complet deorece în martie trecătorile de la peste 4500m erau încă acoperite cu zăpadă. Așa că am mers până în satul Langtang (3300m) și înapoi.

În autobusul cu 25 de scaune eram vreo 40 de persoane cu cel puțin tot atâtea bagaje. Pe capotă mai erau vreo 10-15 călători lângă o grămadă de saci, cutii și găini. De cum a plecat autobusul, un tip a început să se învârtă prin și peste mașină. Ieșea pe un geam, intra pe ușă, mai stătea pe scară și direcționa șoferul bătând cu palma în caroserie, și iar făcea ture peste și prin mașină. Era nașu’ care strângea banii de bilete, aceeași sumă pt. locurile ‘de la terasă’ și din cabină. În sate autobuzul oprea de cate ori cereau călătorii. Uneori oprea să coboare un pasager, apoi pornea și peste 200m oprea din nou. Coborau ¾ din pasageri ca să facă loc unuia din fundul mașinii să se dea jos, grămada urca înapoi și mașina pleca. După 200m iar oprea. De data asta ca să urce 2-3 indivizii ce așteptaseră, privind relaxați scena de dinainte, ca autobuzul sa ajungă exact în dreptul lor. Toată lumea era calmă și părea bine dispusă. La ieșirea din sate călătorii începeau să cânte. Parcă eram în excursie cu clasa. După o zi plină de mers cu autobusul public ~250 km, am ajuns în Syabrubensi, satul de unde începe traseul de trekking.

in drum spre Syabubensi

in drum spre Syabrubensi

Tura a constat din 2 zile de urcat pe vale si 1 de coborât. La început am fost înconjurați de pădure subtropicală, cu multe păsări și maimuțe (langur) apoi, in golul alpin, de morminte budiste și creste ascuțite. In fundal vedeam vârfuri albe, de 6-7000m.

pe valea Langtang

pe valea Langtang

Într-una din nopți am dormit în casa izolată a unui Lama. Noaptea, prin deschizătura văii, am văzut la lumina lunii vf. Langtang Lirung. Eram la 2700m și vf. de peste 7200m se vedea de parcă era la o zi de mers. Arăta ca-ntr-o vedere chinezeasca. Cazarea ne-a costat 1$ (in litere: un Dolar American) pe toți 3 (eu, Cristi și Cătă)! Fără să fi negociat ceva.

Lama Hotel – pe Valea Langtang

Langtang Lirung – Himalaya

În satul Langtang, un sat de budiști, aproape de granița cu China (regiunea ‘autonomă’ Tibet), domnișoara din imagine (stg. fotografiei) și tovarășa ei vroiau să se mărite cu noi și să le ducem la oraș. Cătă fiind cel mai înalt era probabil favoritul. Sau eu fiindcă eram blond? Despre Å¢ecu nu mai știu ce / daca au zis. Din puținele cuvinte completate cu dat din mâini n-am înțeles exact și n-am făcut nici un aranjament. Mai bine așa.

Cristi Tecu – in dreapta foto.

Aș fi stat cu lunile în Langtang pt. a face ture pe puzderia de vârfuri de 5-6000m din jur. Fără prea multă logistică, fără taxe de vârf, fără cărat în sus și-n jos, pe același traseu, bagaje pt. taberele superioare și fără perioade lungi de aclimatizare, aspecte implicite expedițiilor pe optmiari.

stupa pe Valea Langtang

La finalul expediției pe Shishapangma, după aproape o luna jumate, am revenit în Kathmandu. Ne-a luat o săptămână să expediem echipamentul acasă, umblând prin hățișul de intermediari ai colaboratorilor intermediarilor firmelor de cargo. Dar a meritat, căci am plecat apoi cu autobusul spre India doar cu țoalele de pe noi și cu câte un ghiozdan. Echipamentul (vreo 120 de kg) a ajuns OK acasă, mai puțin izmenele mele primite sponsorizare de la Gotech. Probabil că de la firma asta încă n-aveau tiparele pe piața neagră din Nepal. (Mulțumesc lui Geo Bivuacu care ne-a luat coletul de la Otopeni!)

autobus cu aer “conditionat” natural

Îmi doresc să revin în Nepal pentru trekking și pentru a revedea orașele din Valea Kathmandu în perioada musonului. Cred că aromele sunt încă prezente pe străzile înguste din orașele vechi și poate se simt mai puternic în perioada ploioasă.

vanzatoare de ghirlande in Piata Durbar

În încheiere, revăzând articolul mi-am dat seama că am neglijat câteva lucruri despre care vreau să scriu.

Note din Nepal Top

dal-bhat – mâncarea cea mai comună din Nepal: orez (bhat) cu supă de linte (dal) lângă care se pune o lingură de sos/murături foarte picante și uneori, pt. cei cu bani, ceva carne. Dal bhat se mănâncă cu burta și cu mâna. În Kathmandu e cel mai ieftin meniu (dar se găsește mai rar în zonele turistice) în alte locuri e, de multe ori, singurul.

masala chai – ceai cu lapte, cu masala (un amestec de condimente) și cu mult zăhar. Se bea peste tot, tot timpul.

langa sala de mese “pt. nepalezi”, era sala de mese “pt. occidentali”, evident cu aceeasi mancare doar ca la pret triplu

in sala de mese “pt. nepalezi”

croitorii și brand-urile – în Thamel (cartierul unde se află majoritatea hostelurilor și magazinelor pt. turiști) o grămadă de ateliere brodează orice pe orice. Nu doar logo-uri și sigle ci peisaje, portrete, texte întregi. Pe lângă ele sunt o puzderie de magazine cu echipament sportiv. De la ce firme? De la care vrea mușchii tăi, că e ieftin.

muzica – în Kathmandu, spre deosebire de majoritatea țărilor ‘exotice’ pe care le-am vizitat, găsești peste tot tarabe ce vând o grămadă de cd-uri cu muzică tradițională, originale și la prețuri aproape nepaleze. (În Cairo și Casablanca de exemplu, am umblat de mi-au intrat picioarele-n cur ca să găsesc așa ceva și am găsit in final 1-2 magazine cu prețuri occidentale. In alte locuri n-am găsit de loc.)

negocierea – cel puțin în Kathmandu prețurile sunt cerute la plezneală. Se întâmpla să negociem aprig ceva, să-l scoatem la un preț chiar și de 10 ori mai mic iar apoi, la câteva sute de metri să găsim același lucru la un preț de start egal cu cel obținut la negocierea dinainte! Scenariul ăsta nu e fictiv. Noi însă am reușit și o performanță: înainte de expediție am cumpărat butoaie pt. transportat echipamentul, de la un magazin de la periferie, la un preț mult mai mic decât în Thamel. La întoarcere le-am vândut în Thamel mai scump decât le cumpărasem.

templele – niciunde viața și arhitectura orașului nu mi s-au părut la fel de legate de religie ca în Kathmandu, Patan și Bhaktapur. Nu auzi de 5 ori pe zi chemările stridente la rugăciune, din orașele predominant musulmane însă, cel puțin în anumite zone, activitatea religioasă pare un continuum firesc. Nu am scris despre vizitele la temple, dar fotografiile ce le-am făcut acolo domină ca număr în galeria foto atașată.

Boudhanath – una dintre cele mai mari stupe din lume (Stupa = templu budist)

in jurul Boudhanath

Pashupatinath – templu hindus al zeului Shiva (Pashupati)

incinerare in templul hindus Pashupatinath

rebelii maoiști și occidentalii – în 2005 în Nepal au fost mai puțin turiști decât deobicei. Motivul: presa avidă de subiecte de senzație pt. buletinele de știri tip reality-show, și agențiile guvernelor occidentale avide să lovească în Evil Empire II – China (de fapt în orice, dacă le slujește intereselor) au exagerat anvergura conflictului dintre rebelii maoiști și forțele guvernamentale nepaleze. Astfel multe ambasade și-au sfătuit cetățenii să nu viziteze Nepalul. Noi am beneficiat de asta prin faptul că lipsa turiștilor a dus la scăderea prețurilor. Însă nepalezii, pt. care turismul e o sursă importantă de venit, nu. Iar cei care se ghidează după buletine de știri, care au în primul rând valoare de divertisment, s-au îndobitocit și mai mult, ratând o șansă de a avea tangență cu realitatea. Conflictul era real (‘războiul poporului’ cum era numit de rebeli, a durat câțiva ani, cu morți și răniți în ambele tabere) dar nu afecta turiștii – de pe urma cărora câștigau cu toții. Pe șosele erau frecvente filtrele militare, care-i legitimau pe nepalezi și uneori le controlau bagajele. Pe noi însă, nici măcar nu ne-au întrebat vreodată cine și de unde suntem sau ce facem. Åži cred ca nici nu ne-au împușcat.

călătoritul în Nepal – este foarte la îndemână. Pentru a a cunoaște cât de cât cultura locală nu te du cu un checklist de workaholic. Te vei alege doar cu o colecție de vederi cu monumente și cu falsa impresie ca ai cunoscut Nepalul. (E adevărat că la întoarcere vei putea impresiona audiența necunoscătoare, dar…) Asta iți oferă și agențiile turistice. Dar asta poți obține mai eficient căutând cu Google Images. Nepalul e o țară extrem de bine dezvoltată pentru a primi turiști ‘independenți’, e plin de oferte de cazare pt. toate gusturile (cel puțin în zona centrală și în Nord), mai ieftine decât tarifele prezentate pe net și mult mai numeroase. Mulți nepalezi ‘o rup’ pe engleză, găsești o grămadă de informații și hărți pentru trekking, transportul public acoperă multe zone, e foarte ieftin și pt. mine e o atracție în sine. În plus e safe și transportul și cazarea și mâncarea. Nu pune botul la ofertele agențiilor turistice, care spun că ‘nu e safe‘ să mergi de capul tău acolo, fără să ai totul rezervat dinainte… Åži nu băga toate căcaturile de vaccinuri în tine, chiar la recomandările medicilor, care ori sunt bine voitori dar lipsiți de informații din teren și speriați de propaganda din mass-media, ori găsesc o oportunitate de a creste vânzarea de produse medicale. Majoritatea sunt inutile și uneori nesănătoase. În plus, iți formezi credința îndobitocită că cei care nu-s ca noi sunt periculoși din toate punctele de vedere.

Lonely Planet, informații și turiști – am avut de acasă: LP Nepal și LP Trekking în the Nepal Himalaya și ne-au prins bine dar, aveam să descoperim că nu-s neapărat necesare. Acolo am dat peste o puzderie de librării (mai multe decât oriunde altundeva am fost) în special în Thamel, unele cu stive mari de ghiduri de călătorie folosite. Într-unele puteai chiar să schimb astfel de cărți (sunt mulți globetrotteri care la plecare fac schimb). Adică nu e necesar să cumperi unul de pe aeroport la prețuri exagerate. LP / Footprint / Rogh Guide… pot fi utile dar be aware: pun accent pe zonele trendy, pe aspectele catchy, cel putin LP are uneori descrieri exagerat de entuziasmate. În plus, o zonă intrată în atenția unui astfel de ghid devine curând f. populată cu turiști. In niciun caz o agenție turistică/ghid local nu rezolvă asta!! Cu ghidu’ în traistă și mintea deschisă iți rămâne plăcerea să descoperi singur restul.

in Thamel – Kathmandu

Bugetul – eu am stat c.m.m. în Kathmandu unde parcă era mai scump decât în Delhi, dar nu cu mult. Cu 4-500 EUR poți petrece îndestulat o lună. La munte, în zonele mai puțin turistice, e extrem de ieftin.

pozele mele – cu ocazia acestei excursii mi-am cumpărat primul meu aparat foto. Digital, format săpunieră, argintiu: Canon PowerShot A95. Punctul lui tare e că funcționează și full manual. In plus, fiind mic și ușor e utilizabil în mai multe situații decât un dslr. Pe avion am citit conștiincios ghidul utilizatorului. Apoi tutoriat de Å¢ecu am început să-l folosesc la făcut fotografii. Galeria foto.

Himalya vazuti din avion, de deasupra Nepalului

Top

2 Replies to “Nepal – Kathmandu și trekking în Langtang”

  1. nepal Treks

    really nice picture collection. it touch my heart. Piata Durbar sau Hanuman Dhoka, centrul orasului vechi – Kathmandu is best one in all

  2. Irina si Laviniu

    Ma mir ca n-am gasit site-ul tau acum 4-5 luni, cand cautam informatii despre Nepal, dar pe de alta parte ma bucur ca l-am gasit si acum, dupa ce ne-am intors.
    Citind povestile tale ne-am adus si mai bine aminte de oamenii pe care i-am cunoscut, de muntii pe care i-am vazut si de terasa autobuzului pe care am fost cocotati timp de 11 ore acum 4 saptamani 🙂
    Nepalul si India sunt doua tari deosebite, unde oamenii “civilizati” ca noi, au foarte multe de invatat daca se duc cu mintea deschisa, dornici sa vada ceea ce e ascuns dupa gunoaie si praf. 🙂 Si de unde de cate ori pleci, incepi sa te gandesti cum sa faci sa te intorci cat mai curand posibil 🙂 cel putin noi, abia asteptam sa ne intoarcem 🙂
    Ma bucur ca am descoperit site-ul tau 🙂
    Irina

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *