Alarma COD GALBEN – aventura liniștită în fața ecranului

Iidei amestecate, introducere la blogul acesta și despre mine.

Imaginea din Maroc, de mai jos, îmi aduce aminte de documentarele despre Africa la care mă uitam înainte de ’89 la televiziunea sârbă. Nu înțelegeam ce spuneau, dar imaginile din ele și din cele ale lui Cousteau mi-au stârnit visele despre natură și explorare. S-au adăugat ieșirile la munte cu părinții (de prin școala primară), cărțile cu Winnetou etc. Când am început să aleg cu ce-mi umplu timpul liber*, prin clasa 9-10, am căutat un club de speologie, am început să explorez natura, să ascult Pink Floyd și să-mi trăiesc visele.

Cam tot atunci am realizat că banii înseamnă timp, nu invers, că notele bune înseamnă timp, că să “faci o figură frumoasă” in viitoarea carieră și în societate înseamnă timp. De multe ori, atingerea acestor ținte însemna să amân, sau să renunț, la activități care-mi plac, în folosul unor activități utile etapelor necesare atingerii țintelor. Stop! Nu sunt un program de calculator, un plan de afaceri.

Pe măsură ce am devenit mai autonom, socio-economic, am căutat să fac cât mai mult timp activități ce-mi plac, sau care am considerat că mă vor ajuta în acest sens. Până aici e banal. Diferit, cred eu, și important e că n-am pierdut contactul cu ceea ce vreau, deși obiectul dorinței s-a mai schimbat. N-am avut o traiectorie logică, însă am avut energie și pasiune.

Altfel cred că aș fi fost mai bine înfipt in societate și mai liniștit într-un fel. Că mijloacele – bani, diplome, carieră, obiecte – ar fi devenit scopuri în sine și pentru mine. Trăind în societatea de consum aș fi fost probabil un consumator pasiv respectabil și aș fi avut un statut clar.

Însă nevoia de a trăi senzația că eu sunt în acțiune, iau parte activ la evenimente, respir iarna aer rece și uscat iar vara mă arde soarele, pot să călătoresc liber, explorez, mă dezvolt fizic sănătos, agăț și fac sex cu fete bune, am momente de exaltare, și un pic de suspans, aș fi înlocuit-o, pe nesimțite, cu surogate. Și între-timp, m-aș fi mișcat conștiincios, conform unor proceduri bine stabilite, la serviciu, în societate și în traficul rutier.

Energia fizica si timpul le-aș fi consumat pe: cizme (obligatorii în ținuta de toamnă – iarnă – primăvară și vară 2009-2010), carieră (apreciată de cei din jur), diplome, mașini noi (cei de succes trebuie să-și permită un suv, sau o limuzină germană; durii cu “coae”, o mașină puternică etc), câine de rasă (cu pedigree și acte in regulă!), blugi de firmă (ca șuncile fleșcăite să ia forme ca la televizor), steroizi, ferestre inteligente (NOU: cu umbră inteligentă), asigurări (de viață, laptop, boală, sănătate, mașină, moarte, casă, accidente). Nu le-aș fi cumpărat pentru că mi-ar fi fost necesare, ci pentru că mi le-aș fi permis. “M-aș fi respectat”. Oare telefonul mobil, cu șapte vitamine identic naturale și particule inteligente QY, din Titan Black, cu semnătura lui Superman a apărut pe piață? Se eliberează și fără prescripție medicală?

Pentru psihic există și ceva mai tare, ceva real la televizor: codul galben/portocaliu/roșu. Mai sunt și măsurile sporite de securitate anti-tero de la jocurile olimpice, pașaportul cu cip, campania anti-gripă etc. “Andrea, mă auzi?! Ai legătura la fața locului! …” Trăim în pericol, suntem într-o aventură! Să le mulțumim lui D-zeu, americanilor și companiilor farmaceutice că am scăpat până acum.

S-a anunțat pe toate posturile cod galben cu buline portocalii! Și am jumate de oră de condus prin oraș! Dar pot fi liniștit. Am un suv nou, scump și puternic și pot să merg în siguranță dimineața la lucru și să mă întorc în siguranță diseară acasă, cu cumpărăturile. Diseară vom sta din nou cu toții, la televizor, să vedem ce-au făcut trupele păcii care invadează Afganistanul, pentru a-l elibera de oamenii ce sunt altfel decât noi. Vizionare plăcută. Aaa, și să nu-l ratăm pe Jamie Oliver! Am înțeles că poate dau și rețetele, la finalul emisiunii.

Din 2004 n-am televizor, dar am “trăit” imaginile din documentarele de la sârbi, pentru prima dată, într-o primăvară, când mă plimbam singur prin niște oaze, din sudul Marocului.

Maroc_alarma_cod_galben

___________________
* ulterior am realizat ceva evident: nu există “timp liber” ci doar timp. Noi alegem (chiar dacă determinați de factori externi) cum îl petrecem. De câte ori alegi pasiv/implicit cum trăiești, ghidat doar de “target-uri” și etape, ignorând cu ce-ți umpli efectiv timpul, care trece zi cu zi?

P.S.  O variantă de titlu pentru articolul acesta a fost “Coca-Cola Fabrica de Fericire”, care mi se pare unul dintre cele mai impertinente și desconsiderante sloganuri întâlnite. L-am văzut pe un panou publicitar, pe Podul Michelangelo, chiar în zilele când m-am apucat să fac acest blog.

Top

16 Replies to “Alarma COD GALBEN – aventura liniștită în fața ecranului”

  1. Marius W.

    “Odata ce te pornesti la umblat prin lume vei vedea ca locurile alea nu-s deloc asa indepartate si mai ales nu sunt inaccesibile financiar / informational / fizic unui individ “mediu”. Cei care nu merg si spun ca le-ar place dar nu pot, in general ori sunt intr-un blocaj mental ori nu sunt sinceri cu ei.”

    Nimic mai adevărat! Ai pus punctul pe “I”.

  2. Dan C.

    “Trăim in pericol, suntem într-o aventură! Să le mulțumim lui D-zeu, americanilor și companiilor farmaceutice că am scăpat până acum cu bine.”

    Bravo Dragos, ai pus punctul pe I.
    Keep on moving si imbogateste-te cu ceva mai pretios decat banii – spiritul.

  3. Julia

    Dragos esti fantastic. Sunt Julia Bocea fosta ta colega de scoala. Esti super tare, imi place blogul tau, gandirea ta si mai ales viata pe CARE AI DECIS S-O TRAIESTI, CU MAJUSCULA.
    FELICITARI SI KEEP ON MOVING.
    SALUTARI DIN INSULELE CANARE

  4. stana alin

    felicitari domnule. Tot respectul ;). Tare mi-ar place sa mai stau la povesti cu tine. te salut. succes in continuare

  5. jenel

    “Dintre acestia din urma, pe cei care spun ca ‘n-au timp’ sau ‘ca-i invidieaza’ pe cei ce incearca sa-si traiasca visele, ii consider ca nu sunt sinceri fata de ei insisi: realitatea e ca de fapt, nu-si asuma modul de viata ales.”

    asta a fost aspra !!
    vezi sa faci cumva sa ne vedem pina pleci!

  6. dragos dubina

    Acu’, nu vreau sa ma dau cunoscator, dar sunt sigur ca nu trebuie sa incercati ci doar sa faceti. Si o sa va iasa 🙂 Dsitractie pe unde mergeti.

  7. Calin Suciu

    Minunate locuri, eu unul practic pot sa spun ca le-am “descoperit” (asta ca sa citez ce-ai scris despre agentiile de turism 😀 ..si consider ca ai scris foarte bine!) prin aceste randuri. Mai mult poate pentru ca le-ai scris asa cum le-ai vazut si cum erau. Incercam sa facem la fel ca tine, si eu si sotia mea.
    La cat mai multe ture!!

  8. Pingback: Am Timp - blog de calatorii, Dragos Dubina

  9. Pingback: Am Timp - blog de calatorii, Dragos Dubina

  10. dragos dubina

    Multumesc pt. aprecierea incurajatoare!
    Sper ca ce scriu sa fie pe interesul vostru.
    Odata ce te pornesti la umblat prin lume vei vedea ca locurile alea nu-s deloc asa indepartate si mai ales nu sunt inaccesibile financiar / informational / fizic unui individ “mediu”. Cei care nu merg si spun ca le-ar place dar nu pot, in general ori sunt intr-un blocaj mental ori nu sunt sinceri cu ei.
    Acu’, nelegat de comentariul tau: ce-mi place mai mult decat in RO in locurile unde umblu, e ca inca exista zone intinse cu natura nealterata de civilizatia noastra si oameni care traiesc in armonie cu natura din acele locuri. Deasemena imi place ca cunosc oameni ce traiesc dupa alte valori, in alte sisteme sociale si asta imi confirma ca am o multitudine de optiuni in a-mi trai viata si ca exista o multitudine de chestii care ma pot face multumit.

  11. Mihai Barbu

    Foarte faina si bine exprimata introducerea blogului, FELICITARI si pentru blog dar mai ales pentru calea aleasa !!!
    Am sa urmaresc cu mare interes blogul tau, sper sa reusim sa ajungem si noi (Dia – sotia si Geo – juniorul de 10 ani) in unele locuri pe unde te-au purtat pasii; informatia dublata de imaginile oferite sunt de real folos.
    Eu am strabatut mai ales Romania (muntii in mare parte) si mi-am atras in aceasta directie familia – Dia de cand ne-am cunoscut (13 ani ) si pe Geo de la 4 ani l-am luat pe munte si pot sa spun cu mana pe inima ca ai perfecta dreptate in tot ce ai scris in acest intro!!!
    Inca o data felicitari si la mai mare!!!
    PS De aprox. un an am produs si eu un blog cu un specific similar (locatiile sunt doar Ro) : http://barbu.blogest.ro/

    Carari insorite,
    Mihai Barbu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *