DESPRE BLOG

Aici public impresii, informații, fotografii din călătoriile mele. Călătorie ≠ pachet turistic / all inclusive / turism de consum. Nu scriu un ghid turistic, care neactualizat consider că n-ar fi util. Cel mult, fac trimiteri la surse de genul ghid turistic şi-ţi dau ocazia să publici aici informaţii pentru cei care călătoresc.

Sper să-i inspir şi pe alţii să exploreze călătorind, să se bucure de diversitatea, din păcate pe cale de dispariţie, a lumii şi să se desprindă de societatea de consum măcar atât cât să nu distrugă locurile şi civilizaţiile cu care au tangenţă.

Mai mult decât despre aventurile și trăirile mele, vreau să povestesc despre oamenii și locurile întâlnite. Eşti binevenit(ă) să-ţi dai cu părerea şi să aduci completări articolelor.

Despre plecatul meu în Indonezia și poveștile aduse de acolo

În septembrie 2010, când am plecat în Indonezia pe termen lung, nu m-am mai dus cu un check-list de obiective turistice. Am vrut să văd cum e viața într-o societate tradițională. Și cum e legătura între lumi, care e contextul în care se mișcă oamenii ăia. Și am căutat, în același timp, să fiu în natură. N-am avut nevoie de un ghid turistic, ci de cunoscuți locali. Am avut nevoie să vorbesc limba locală și să trăiesc printe oamenii de acolo. Am urmat firul poveștilor, gura oamenilor, și m-am lăsat dus de întâmplări, ca parte a lor, sau ca spectator.

Oamenii pe care i-am întâlnit, exotici, primitivi, înapoiați, interesanți, banali, au câteva aspecte comune. Trăiesc într-un oarecare echilibri cu mediul, nu își alimentează viața din resursele și munca altora. Nu sunt neapărat închiși, dar sigur, de voie de nevoie, sunt mai cumpătați. Trăiesc înconjurați de o diversitate culturală, care e un dat firesc, nu au pretenția supremației morale și a universalității modului lor de viață. Comunitățile acestea sunt încă multe, dar din ce în ce mai mici, ca urmare a agresiunii externe. Locul lor e ocupat, treptat, de o lume debusolată, necivilizată, rapid violentă, ușor manipulabilă, fără repere relevante, plină de gunoaie, vicii, probleme noi, dependentă de stat – zona de tranziție, sau „lumea a treia”. Comunitățile, care continuă să trăiască în, și din, pădurile lor, dispar sub presiunea societății noastre, mânată de cifre de afaceri, topuri de tot felul, consum, sau de lipsa altei viziuni despre viață. Oamenii de acolo sunt înlocuiți cu clișee cool, promovați ca trofee fotografice, aranjați frumos în albume scumpe, ideile lor sunt înlocuite cu ceea ce cred aceia dintre noi, care se consideră mai adânci, că trebuie să gândească ei – primitivii. Sunt transformați în povești. Proiectăm asupra lor valorile noastre, nevoile noastre, mila noastră pentru că ei nu beneficiază de tehnologia și serviciile noastre etc. Iar, programele „lucrătorilor umanitari”, de „integrare”, „dezvoltare durabilă” etc îi transformă în probleme sociale.

Nu vorbesc de întorsul la colibe și unelte din piatră, nici de rezervații și muzee, ci de libertatea de a decide pentru tine, de a-ți susține deciziile și preferințele pe spatele tău, nu pe socoteala altora, de bun simț și de diversitate culturală. Odată cu comunitățile respective dispar niște moduri de viață, dovada că există și alte sisteme de valori și dreptul de a alege.

Am plecat la drum cu poftă de aventură, curiozitate, nemulțumiri și cu tot felul de așteptări. Și nu m-am închis în poveștile mele colorate, am încercat să păstrez legătura cu contextul lor. Am luat-o la pas, în contact direct lumea de acolo.

Despre mine

Am scris câte ceva in Alarma COD GALBEN…. În plus: îmi place natura, îmi place să văd si să înţeleg cum trăiesc alţii, fac scufundări, practic – tot mai rar – alpinismul şi speologia, fac fotografii, ascult muzică, mănânc mult şi multe feluri, evit fastfood-urile. Nu apreciez „intelectualii” care critică manelele, dar ascultă muzică pop şi MTV. Nici pe cei care match-uiescsplit-ează, se train-uiesc, dar „nu se râd”. Mă râd la „glumele de autobază”. Îmi par sincere 🙂 Critic, ai remarcat probabil, dar promit să nu fiu anarhist şi să nu predic pe blog. Îmi place să îndemn la a conştientiza propriile nevoi şi la a lua iniţiativa de a le satisface in mod real.

Activitate: alpinist utilitar, pe blocurile, acoperișurile, geamurile și antenele din Timișoara; preparator la Univ. de Vest din Timișoara, la cursul de Psihologia Educației; facilitator de activității de grup și instructor de activități outdoor (canyoning, high-ropes, rafting, speologie, orientare, alpinism), la LaTura Extremă; coordonator la Centrul de Informare si Ocupare Profesionala, la Univ. Politehnica din Timișoara; trainer în soft-skills, instructor de activități outdoor și administrator la HAI, o afacere pe care am avut-o împreună cu doi prieteni, în Timișoara. Am activat în ong-uri de mediu și sporturi montane. Am participat la concursui și expediții de alpinism – ce mult e de atuci…

Din septembrie 2010, am trăit mai mult în Indonezia, unde în primii doi ani am avut o bursă culturală, de la Guvernul Indonezian, și în 2014 am lucrat ca instructor PADI de scufundări și manager de centru scuba, în Gili Trawangan. În 2011-2013, am fost, în câteva rânduri, prin diferite comunități izolate, în pădurile din Arhipelagul Indonezian și Noua Guinee. Vreun an, doi, voi mai fi pe drum, pe la comunități tribale, sau lucrând, la un centru scuba, pentru a mă finanța.

Mai poţi afla despre mine pe: www.couchsurfing.org căutând Mataram, Indonesia – Dragos Dubina şi pe www.humanadventure.ro la about us.

5 Replies to “DESPRE BLOG”

  1. Ovidiu Creanga

    Fluent, onest, proaspăt cum nu am mai gustat de multă vreme. Mulțam!

  2. Adrian Caziuc

    Impreuna cu cativa prieteni o punem de o plimbare. Destinatie: Asia, 21 tari, 25000 km, 7 luni. Realizam o caravana de masini din Romania pana in Mongolia, apoi o caravana de biciclete din China pana in India, sudul Indiei adica. Apoi ne intoarcem acasa cu avionul sau trenul prin Pakistan, Iran, Turcia. Vreau sa parcurg Drumul Matasii folosind diverse mijloace de transport. Incepem cu masini, biciclete, trenuri, dupa care ne intoarcem in timp si luam caii de capastru, punem armura si o dam in Orient.
    Mai multe detalii gasesti pe FB/romon.rally si http://www.romonra.ro

    Daca esti interesat, alatura-te. Daca nu, poate cunosti oameni dornici.

  3. irina

    imi place cum scrii, scrii din simtire ceea ce i ff fain.
    merg in india in februarie 2saptamani. cred ca i putin…aterizez in new delhi si de acolo inca nu stiu as vrea sa merg cat mai aproape de hymalaia 🙂 si sigur merg in varanasi
    ce ai face in doua saptamani?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *