Sonauli – Dragoș Dubină

Varanasi + trăiri din si după călătorie

După vreo opt ore de călătorit pe capota autobuzului, din Pokhara (Nepal) am ajuns lângă granița cu India. Pentru ultimii kilometri am luat o ricșă, din grămada de ricșari ce au asaltat autobusul și apoi, pe jos, am trecut pe sub “Welcome to India”. Nici urmă de oficiali, sau neoficiali, care să pară că ar supraveghea traficul continuu de pietoni, căruțe, camioane, ricșe, câini și mașini. Dar știam că suntem deja în India și că trebuie să căutăm, printre clădiri și tarabe, biroul de imigrări pentru a ne ștampila pașapoartele. Altfel am fi avut probleme la plecarea de pe aeroportul din Delhi.

Kathmandu

Kathmandu a fost primul oraș ‘altfel’ pe care l-am văzut. (până în 2005 umblasem doar puțin prin Europa de Vest și Sud-Vestul Rusiei.) Prima impresie: claxoane stridente, motociclete gălăgioase, forfoteală, ricșe, case înghesuite și majoritatea neterminate – în opinia mea – panouri cu reclame, multe, unele peste altele, cu orice. În zona veche, străzi înguste, înghesuială și mai mare, temple și altare la orice colt de stradă, valuri de muzică nepaleză după cum treceam pe lângă tarabele colorate, totul cuprins în arome necunoscute mie.

În afară de forfoteală și claxoane, ce mă loveau de la un metru de după colțul străzii, am simțit cel mai pregnant aromele de peste tot. Gălăgia și înghesuiala ‘asiatică’ le mai văzusem și la televizor și live, în piața Aurora – o piață din Timișoara, ce se revărsa pe câteva străzi, unde țiganii vindeau haine second hand și bișnițarii marfă de la turci și gunoaie din Germania. Însă mirosurile de condimente amestecate, bețișoare aromate, jeg și fum de motociclete și lumânări erau ceva nou, ce se completa firesc cu căldura umedă, forfoteala de pe străzile înguste, clădirile vechi și mulțimea de temple vii.

Tag: Sonauli

O idee despre India și alt mod de viață

Nepal – Kathmandu și trekking în Langtang